Principalele plăci litosferice: structura și mișcările lor

Introducere

În geografie, plăcile litosferice reprezintă fragmente mari de scoarță terestră care se mișcă pe stratul subiacent, numit astenosferă. Aceste plăci joacă un rol crucial în geodinamica terestră, influențând formarea munților, cutremurele de pământ, activitatea vulcanică și altele. Un exemplu de placă litosferică este Placa Pacifică, care acoperă aproximativ un sfert din suprafața Pământului. Studiul structurii și mișcărilor acestor plăci este esențial pentru înțelegerea proceselor geologice de pe Terra.

Table of Contents

Definiția plăcilor litosferice

Plăcile litosferice sunt fragmente rigide de scoarță terestră care se mișcă pe stratul fluid subiacent, astenosfera. Aceste plăci sunt formate din crustă continentală și crustă oceanică, care se deplasează lent una față de cealaltă. Există mai multe plăci litosferice majore, cum ar fi Placa Africană, Placa Sud-Americană sau Placa Indo-Australiană, care acoperă întreaga suprafață a Pământului.

Structura internă a plăcilor litosferice

Structura internă a plăcilor litosferice este formată din două tipuri de crustă: crustă continentală și crustă oceanică. Crusta continentală este mai groasă și mai ușoară decât crusta oceanică, iar aceste diferențe de densitate și grosime determină mișcările acestor plăci. Sub crustă se află mantaua superioară, care acționează ca un fluid și permite mișcarea plăcilor litosferice.

Mișcările plăcilor litosferice: consecințe și impacturi

Mișcările plăcilor litosferice generează fenomene geologice majore precum cutremurele de pământ și vulcanismul. Atunci când două plăci intră în coliziune sau se separă, se pot forma lanțuri muntoase, zone de subducție sau rifturi oceanice. Aceste procese pot avea consecințe devastatoare asupra mediului înconjurător și a populației. Studiul mișcărilor plăcilor litosferice este vital pentru prevenirea și gestionarea dezastrelor naturale.

Concluzie

Plăcile litosferice sunt elemente fundamentale în geodinamica terestră, contribuind la modelarea reliefului și la apariția fenomenelor geologice majore. Înțelegerea structurii și mișcărilor acestor plăci este esențială pentru anticiparea și gestionarea riscurilor naturale asociate cu activitatea lor. Studiul continuu al plăcilor litosferice ne permite să ne apropiem de o mai bună înțelegere a proceselor geologice care guvernează planeta noastră.

Alte articole:

Ce mișcări se produc în scoarța terestră: tectonica… Tectonica plăcilor este responsabilă pentru mișcările din scoarța terestră, inclusiv cutremurele de pământ, formarea munților și a oceanelor. Aceste fenomene sunt rezultatul forțelor interne ale Pământului.
Ce mișcări ale plăcilor litosferice se produc în… În vestul Americii de Sud, plăcile litosferice se mișcă în principal în direcții divergente și convergente, provocând activitate seismică și formarea lanțurilor muntoase precum Anzii Cordilieri.
Structura internă a pământului şi compoziţia… Structura internă a Pământului este formată din trei straturi principale: nucleul, mantaua şi scoarţa terestră. Aceasta este compusă în principal din roci silicate, cu diferite proprietăţi fizice şi chimice.
Care sunt învelișurile interne ale pământului:… Pământul are trei straturi principale: scoarța, manta și nucleul. Scoarța este stratul exterior, compus din roci solide. Manta este stratul intermediar, format în principal din roci topite. Nucleul este stratul interior, care este divizat în nucleul exterior și nucleul interior.
Unităţile mari de relief create de factorii interni… Munții și câmpiile vulcanice sunt unități majore de relief ce se formează datorită activităților tectonice și vulcanice ale factorilor interni ai Pământului. Acest proces de formare este complex și poate dura milioane de ani.
Vase comunicante: Principii fundamentale ale… Vasele comunicante reprezintă un concept fundamental în fizica transferului de fluid. Acest principiu afirmă că, atunci când două recipiente conectate printr-un tub sunt umplute cu un fluid, nivelurile acestuia se vor egaliza. Această proprietate este explicată prin principiul Pascal, conform căruia presiunea exercitată asupra unui fluid într-un punct se transmite integral în orice alt punct al acestuia. Astfel, vasele comunicante au o importanță deosebită în studiul mecanicii fluidelor.
Care corpuri solide se numesc rigide? – proprietăți… Corpuri solide care nu se deformează sub acțiunea forțelor externe se numesc rigide. Acestea își păstrează forma și dimensiunile inițiale, iar interacțiunile dintre particulele lor sunt guvernate de legi precum elasticitatea și rezistența materialelor. Fenomene precum torsiunea și elasticitatea torsională sunt frecvente în studiul acestor corpuri în fizică.
Asemănările în evoluția geologică a Americii de Sud… Asemănările în evoluția geologică a Americii de Sud și a Africii includ prezența unor lanțuri muntoase similare, depozite sedimentare asemănătoare și fosile comune, suggerând o conexiune geologică între cele două continente în trecut.

DISCLAIMER: Materialele prezentate pe acest website, inclusiv eseuri și referate precum Principalele plăci litosferice: structura și mișcările lor, sunt oferite "așa cum sunt". Deși ne străduim să asigurăm acuratețea conținutului, este posibil ca unele informații să nu fie corecte. Utilizarea materialelor de pe acest site se face pe propria dvs. răspundere. Vă încurajăm să verificați orice informație înainte de a vă baza pe ea.

Geografie

Recent Posts

Modelul mecanic al stării de polarizare
Introducere în modelul mecanic al stării de polarizare

Modelul mecanic al stării de polarizare este o teorie fizică care descrie comportamentul particulelor sub influența unui câmp electromagnetic. Polarizarea este fenomenul prin care un sistem de particule devine asimetric sub influența unui câmp electromagnetic extern. Acest model mecanic are o importanță majoră în înțelegerea fenomenelor de polarizare și se aplică în diverse domenii ale științei și tehnologiei, cum ar fi optică, telecomunicații și electronica.

Fundamentele teoretice ale modelului mecanic al stării de polarizare

Pentru a înțelege în profunzime mecanismele polarizării, este necesară o analiză detaliată a fundamentelor teoretice ale modelului mecanic. Acest model se bazează pe principiul că particulele sub influența unui câmp electromagnetic oscilează într-un anumit mod, generând o polarizare. Oscilațiile particulelor pot avea loc atât în direcția câmpului, cât și perpendicular pe acesta, contribuind la crearea polarizării.

Un aspect important al modelului mecanic al stării de polarizare este conceptul de rezonanță. Acesta se referă la fenomenul în care particulele oscilează cu o frecvență specifică a câmpului electromagnetic, ceea ce duce la creșterea amplitudinii oscilațiilor și la o polarizare mai mare. Rezonanța este esențială în înțelegerea și obținerea stărilor de polarizare optime în diverse aplicații.

Interacțiunea între particule și câmpul electromagnetic joacă un rol crucial în modelul mecanic al stării de polarizare. Particulele pot fi polarizate prin absorbția și emisia de fotoni sau prin interacțiuni cu particulele vecine. Această interacțiune determină modul în care particulele se comportă sub influența câmpului electromagnetic, contribuind astfel la starea de polarizare a sistemului.

Aplicații și relevanța practică a modelului mecanic al stării de polarizare

Modelul mecanic al stării de polarizare are o mare importanță în diferite domenii științifice și tehnologice. În optică, acest model este esențial pentru înțelegerea fenomenelor de refracție și reflexie a luminii, dar și pentru proiectarea și fabricarea diferitelor tipuri de lentile și oglinzi. De asemenea, modelul mecanic al stării de polarizare este folosit în telecomunicații pentru a înțelege și optimiza transmiterea semnalelor prin fibră optică.

Industria electronică și a echipamentelor electronice utilizează, de asemenea, acest model pentru a dezvolta și îmbunătăți componente precum ecranele LCD și filtrele polarizatoare. Modelul mecanic al stării de polarizare este o unealtă esențială în proiectarea și fabricarea acestor componente, asigurând o performanță optimă și o calitate superioară.

De asemenea, în domeniul științific, acest model este utilizat în studiul proprietăților materialului și comportamentului electronegativității. Prin înțelegerea și aplicarea principiilor modelului mecanic, cercetătorii pot explora și dezvolta noi materiale cu proprietăți de polarizare avansate, precum materialele feromagnetice sau cristalele lichide.

În concluzie, modelul mecanic al stării de polarizare reprezintă o teorie fizică esențială pentru înțelegerea și aplicarea fenomenelor de polarizare în diverse domenii științifice și tehnologice. Prin analizarea detaliată a fundamentelor teoretice și prin aplicarea acestui model în aplicații practice, putem obține rezultate semnificative în dezvoltarea tehnologiilor moderne și în avansarea cunoașterii în domeniul fizicii.
Natura trebuie protejată: Importanța conservării mediului în geografia contemporană
Introducere

Natura trebuie protejată: Importanța conservării mediului în geografia contemporană

Protejarea mediului înconjurător și conservarea resurselor naturale este esențială în contextul geografiei contemporane. Geografia se ocupă cu studiul relațiilor dintre oameni și mediul în care trăiesc, iar conservarea mediului este crucială pentru menținerea unui echilibru între activitățile umane și ecosistemele naturale. Un exemplu relevant este încălzirea globală, care are un impact considerabil asupra climei și a mediului înconjurător. Conservarea mediului în geografie poate fi definită ca fiind procesul de protejare a resurselor naturale și a ecosistemelor pentru a asigura sustenabilitatea și sănătatea mediului înconjurător.

Importanța conservării mediului în geografia contemporană

Conservarea mediului are un rol vital în geografia modernă deoarece mediul înconjurător oferă resurse esențiale pentru supraviețuirea umană, precum apă, hrană și aer curat. De asemenea, conservarea mediului contribuie la menținerea biodiversității și a ecosistemelor sănătoase, care susțin viața pe Pământ. Prin protejarea mediului, se asigură un cadru durabil pentru dezvoltarea socio-economică și pentru bunăstarea oamenilor.

Consecințele degradării mediului asupra terenurilor și locuitorilor

Degrădarea mediului înconjurător duce la schimbări dramatice în relieful terenurilor, cum ar fi eroziunea solului sau defrișarea pădurilor, care pot avea consecințe grave asupra mediului și asupra comunităților locale. Poluarea aerului și apei, pierderea biodiversității și schimbările climatice sunt doar câteva exemple ale consecințelor degradării mediului asupra terenurilor și locuitorilor.

Cum putem proteja mediul în geografia contemporană

Pentru a proteja mediul în geografia contemporană, este necesar să adoptăm practici sustenabile și să implementăm politici de conservare a resurselor naturale. Aceasta poate include utilizarea energiei regenerabile, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și protejarea habitatelor naturale. De asemenea, educarea și conștientizarea publicului cu privire la importanța conservării mediului joacă un rol crucial în protejarea ecosistemelor și a biodiversității.

Concluzie

În concluzie, conservarea mediului în geografia contemporană este esențială pentru protejarea Pământului și a ecosistemelor sale. Prin adoptarea practicilor sustenabile și promovarea unei atitudini responsabile față de mediu, putem contribui la menținerea echilibrului natural și la asigurarea unui viitor durabil pentru generațiile viitoare. Este important să conștientizăm impactul acțiunilor noastre asupra mediului și să acționăm în consecință pentru a conserva natura și a proteja resursele naturale pentru viitor.
Cum se împarte domeniul radiaţiilor vizibile
Definiția domeniului radiațiilor vizibile

Domeniul radiațiilor vizibile reprezintă acea parte a spectrului electromagnetic care poate fi detectată de către ochiul uman. Acest domeniu este situat între lungimile de undă de aproximativ 400 nm și 700 nm. Radiațiile vizibile sunt constituite dintr-o gamă largă de culori, de la violet la roșu, și sunt responsabile pentru ceea ce percepe ochiul uman ca fiind culoare.

Caracteristicile și proprietățile radiațiilor vizibile

Radiațiile vizibile se caracterizează prin lungimea de undă, care determină culoarea percepută, și intensitatea, care determină strălucirea sau paloarea respectivei culori. Lungimea de undă mai mică corespunde culorilor mai reci, precum violetul și albastrul, în timp ce lungimea de undă mai mare corespunde culorilor mai calde, precum roșul și portocaliul. Intensitatea radiațiilor vizibile poate varia de la lumini slabe la lumini puternice, iar aceasta este determinată de sursa de lumină și de distanța față de aceasta.

Importanța împărțirii domeniului radiațiilor vizibile

Impărțirea domeniului radiațiilor vizibile este importantă întrucât permite o mai bună înțelegere și studiere a fenomenelor luminoase și a culorilor. Aceasta ne ajută să înțelegem cum interacționează lumina cu obiectele și cum percepem culorile în funcție de lungimea de undă a radiațiilor vizibile. De asemenea, această împărțire ne permite să folosim și să controlăm radiațiile vizibile în diverse aplicații și tehnologii, cum ar fi în industria optică, medicină sau industria de divertisment.

În concluzie, domeniul radiațiilor vizibile este o componentă esențială a spectrului electromagnetic și are o importanță deosebită în fizică și în multiple domenii de activitate. Împărțirea acestui domeniu ne permite să înțelegem mai bine fenomenele luminoase și culorile, precum și să utilizăm radiațiile vizibile în diverse aplicații. Prin studierea și exploatarea acestui domeniu, putem dezvolta tehnologii avansate și inovații în diferite domenii, contribuind astfel la progresul societății.
Zonele climatice din emisfera de nord: caracteristici și influențe geografice
Introducere:

Studiul zonelor climatice din emisfera de nord este de o importanță crucială în domeniul fizicii atmosferei, deoarece influențează în mod direct condițiile meteorologice și mediul înconjurător al regiunilor respective. Zonarea climatică se referă la împărțirea suprafeței terestre în regiuni cu caracteristici climatice similare, în funcție de temperatură, precipitații și alte trăsături climatice.

Geografia definește zonele climatice ca fiind regiuni ale Pământului cu caracteristici climatice specifice, determinate de factori precum latitudinea, altitudinea și amplasarea față de oceane și mări. De exemplu, zonele climatice din emisfera de nord includ climatul polar, subpolar, temperat și subtropical. Aceste zone sunt identificate și delimitate pe baza temperaturilor medii anuale, precum și a cantității de precipitații.

Zonele climatice din emisfera de nord: o analiză geografică

Emisfera de nord este caracterizată de o mare diversitate a zonelor climatice, de la regiunile reci ale polilor la zonele mai calde ale ecuatorului. Acest fenomen este influențat de distribuția soarelui, apei și aerului în atmosferă, precum și de configurația reliefului și a cursurilor de apă. Cunoașterea și înțelegerea acestor zone climatice sunt esențiale pentru studierea proceselor atmosferice și a impactului acestora asupra mediului înconjurător.

Caracteristici ale diferitelor zone climatice din emisfera de nord

Climatul polar din emisfera de nord se caracterizează prin temperaturi scăzute constante și prezența ghețarilor și a zăpezii pe tot parcursul anului. În contrast, zonele climatice temperate din emisfera de nord sunt caracterizate de variații sezoniere ale temperaturilor și de prezența precipitațiilor sub formă de ploaie și zăpadă. Fiecare zonă climatică are propriile sale caracteristici distincte, care influențează flora, fauna și modul de viață al locuitorilor.

Impactul geografic al zonelor climatice asupra mediului înconjurător

Diferitele zone climatice din emisfera de nord au un impact semnificativ asupra mediului înconjurător. De exemplu, climatul polar contribuie la formarea ghețarilor și a calotelor glaciare, având un impact direct asupra nivelului mărilor și oceanelor. În schimb, zonele climatice temperate favorizează dezvoltarea agriculturii și a ecosistemelor diverse, influențând terenurile agricole și biodiversitatea regiunilor respective.

Concluzie:

În concluzie, studiul zonelor climatice din emisfera de nord este esențial pentru înțelegerea proceselor atmosferice și geografice care influențează mediul înconjurător. Această analiză detaliată a caracteristicilor și influențelor geografice ale diferitelor zone climatice ne ajută să identificăm schimbările climatice și să adaptăm strategiile de conservare a mediului înconjurător. Prin înțelegerea acestor aspecte, putem contribui la protejarea ecosistemelor și a resurselor naturale pentru generațiile viitoare.
Planul de polarizare
Planul de polarizare: Definiție și concepte fundamentale

Planul de polarizare reprezintă o noțiune fundamentală în domeniul fizicii care se referă la direcția în care vibrează undele electromagnetice.

O undă electromagnetică este polarizată atunci când câmpurile electrice și magnetice vibrează numai într-un anumit plan. Acest plan de vibrație este numit plan de polarizare și este perpendicular pe direcția de propagare a undei.

Un exemplu clasic de polarizare este cel al undelor luminoase care trec printr-un filtru polarizator. Filtrul acționează ca o "poartă" care permite doar undelor cu o anumită orientare a câmpului electric să treacă prin el, ceea ce rezultă într-o lumină polarizată.

În fizică, direcția planului de polarizare este reprezentată printr-un vector unitar numit axă de polarizare. Această axă indică direcția în care vibrează câmpurile electrice și magnetice ale undei electromagnetice.

Există mai multe tipuri de polarizare, printre care se numără polarizarea liniară, polarizarea circulară și polarizarea eliptică. Fiecare tip de polarizare are propriile caracteristici și poate fi obținut prin utilizarea unor elemente optice specifice.

Proprietățile planului de polarizare în fizică

Planul de polarizare prezintă diverse proprietăți în fizică, care sunt esențiale în studiul undelor electromagnetice și fenomenelor luminoase. Printre acestea se numără:
1. Intensitatea luminii polarizate - Planul de polarizare influențează intensitatea luminii polarizate. De exemplu, în cazul polarizării liniare, intensitatea luminii este maximă atunci când axa de polarizare a filtrelor este paralelă cu planul de polarizare al undelor.
2. Polarizarea și absorbția - Anumite substanțe prezintă proprietăți de absorbție diferite în funcție de direcția de polarizare a luminii incidente. Acest fenomen este utilizat în diverse aplicații, cum ar fi ochelarii polarizați sau filtrele folosite în fotografie.
3. Interferența polarizată - Planul de polarizare joacă un rol important în interferența undelor polarizate. Atunci când două sau mai multe unde polarizate se intersectează, rezultă fenomene de interferență care pot fi observate cu ajutorul unor dispozitive optice speciale.
4. Reflexia polarizată - Reflexia undelor polarizate depinde de planul de polarizare al acestora. Fenomene precum reflexia totală sau reflexia Brewster sunt determinate de unghiul dintre planul de polarizare al undelor și suprafața de reflexie.
5. Aplicații practice - Planul de polarizare este utilizat într-o varietate de aplicații practice, cum ar fi tehnologia LCD (Liquid Crystal Display), ochelarii de protecție împotriva luminii solare sau optica polarizată utilizată în microscopie.
Importanța planului de polarizare în studiul fenomenelor luminoase

Studiul planului de polarizare este deosebit de important în fizica fenomenelor luminoase, deoarece acesta oferă informații despre proprietățile și comportamentul undelor electromagnetice.

Prin înțelegerea planului de polarizare, putem analiza cum lumina interacționează cu diferite medii și structuri și cum această interacțiune poate influența aspectul și proprietățile luminoase observabile.

De exemplu, studiul polarizării luminoase este esențial în domenii precum optică, spectroscopie, imagistică medicală și telecomunicații. În medicină, tehnologia polarizată este utilizată pentru detectarea diferitelor afecțiuni oculare, în timp ce în telecomunicații, polarizarea este utilizată pentru transmiterea și recepția semnalelor optice.

În concluzie, planul de polarizare reprezintă o noțiune fundamentală în fizica undelor electromagnetice și are o mare importanță în studiul fenomenelor luminoase. Prin înțelegerea și aplicarea corectă a conceptelor legate de polarizare, putem explora și utiliza în mod eficient proprietățile fascinante ale undelor electromagnetice într-o varietate de aplicații practice.
Care sunt limitele lungimilor de undă ce corespund anumitor culori
Introducere: Lungimile de undă și culorile sunt concepte strâns legate în fizică și optică. În acest articol, vom explora limitele lungimilor de undă care corespund anumitor culori în spectrul vizibil. Vom discuta despre relația dintre lungimea de undă și spectrul vizibil, și vom explora fenomenul de absorție și reflexie a culorilor în funcție de lungimea de undă a radiației luminoase.

Limitele lungimilor de undă pentru culorile vizibile

Culoarea vizibilă reprezintă gama de culori percepute de ochiul uman, care este sensibil la anumite lungimi de undă ale luminii. Aceasta se încadrează într-un interval specific de lungimi de undă, cuprins între aproximativ 400 nanometri pentru violet și 700 nanometri pentru roșu. În acest interval, culorile pe care le putem percepe includ violet, albastru, verde, galben, portocaliu și roșu. De exemplu, lumina cu o lungime de undă de 500 nanometri apare ca un verde intens.

Relația dintre lungimea de undă și spectrul vizibil

Lungimea de undă a luminii are o relație directă cu culorile vizibile în spectrul electromagnetic. Cu cât lungimea de undă este mai mică, cu atât culoarea asociată este mai închisă, cum ar fi violetul și albastrul. Pe de altă parte, cu cât lungimea de undă este mai mare, cu atât culoarea asociată este mai deschisă, cum ar fi galbenul, portocaliul și roșul. Această relație este determinată de felul în care ochiul uman percepe și interpretează diferitele lungimi de undă ale luminii.

Fenomenul de absorție și reflexie a culorilor în funcție de lungimea de undă

Procesele de absorbție și reflexie a culorilor sunt strâns legate de lungimea de undă a radiației luminoase. Atunci când lumina atinge o suprafață, aceasta poate fi absorbită, reflectată sau transmisă. Culoarea pe care o percepem este rezultatul culorii care nu este absorbită de obiect, ci este reflectată înapoi la ochiul nostru. De exemplu, un obiect care apare albastru înseamnă că acesta absoarbe majoritatea lungimilor de undă, cu excepția celei albastre, care este reflectată înapoi și percepută de ochiul nostru.

Importanța în fizică și identificarea lungimilor de undă

Această temă are o mare importanță în fizică, deoarece ne ajută să înțelegem natura luminii și cum interacționează aceasta cu mediul înconjurător. Prin studierea lungimilor de undă și culorilor, putem obține informații despre compoziția unei substanțe, despre structura materialului sau despre proprietățile luminoase ale obiectelor. Identificarea lungimilor de undă se poate face cu ajutorul unor instrumente precum spectrometrele, care măsoară și analizează lungimile de undă ale luminii emise sau absorbite de un obiect sau substanță. Astfel, înțelegerea limitelor lungimilor de undă pentru culorile vizibile ne permite să explorăm și să înțelegem lumea înconjurătoare într-un mod mai profund.

Breaking

Principalele plăci litosferice: structura și mișcările lor

Introducere

Definiția plăcilor litosferice

Structura internă a plăcilor litosferice

Mișcările plăcilor litosferice: consecințe și impacturi

Concluzie

Alte articole:

Related Post

Introducere în modelul mecanic al stării de polarizare

Fundamentele teoretice ale modelului mecanic al stării de polarizare

Aplicații și relevanța practică a modelului mecanic al stării de polarizare

Importanța conservării mediului în geografia contemporană

Consecințele degradării mediului asupra terenurilor și locuitorilor

Cum putem proteja mediul în geografia contemporană

Concluzie

Definiția domeniului radiațiilor vizibile

Caracteristicile și proprietățile radiațiilor vizibile

Importanța împărțirii domeniului radiațiilor vizibile

Zonele climatice din emisfera de nord: o analiză geografică

Caracteristici ale diferitelor zone climatice din emisfera de nord

Impactul geografic al zonelor climatice asupra mediului înconjurător

Concluzie:

Planul de polarizare: Definiție și concepte fundamentale

Proprietățile planului de polarizare în fizică

Importanța planului de polarizare în studiul fenomenelor luminoase

Limitele lungimilor de undă pentru culorile vizibile

Relația dintre lungimea de undă și spectrul vizibil

Fenomenul de absorție și reflexie a culorilor în funcție de lungimea de undă

Importanța în fizică și identificarea lungimilor de undă

You Missed

Modelul mecanic al stării de polarizare

Natura trebuie protejată: Importanța conservării mediului în geografia contemporană

Cum se împarte domeniul radiaţiilor vizibile

Zonele climatice din emisfera de nord: caracteristici și influențe geografice

Principalele plăci litosferice: structura și mișcările lor

Introducere

Definiția plăcilor litosferice

Structura internă a plăcilor litosferice

Mișcările plăcilor litosferice: consecințe și impacturi

Concluzie

Alte articole:

Related Post

Natura trebuie protejată: Importanța conservării mediului în geografia contemporană

Zonele climatice din emisfera de nord: caracteristici și influențe geografice

În cât timp efectuează pământul o mișcare de rotație? Durata unei rotații terestre.

You Missed

Modelul mecanic al stării de polarizare

Natura trebuie protejată: Importanța conservării mediului în geografia contemporană

Cum se împarte domeniul radiaţiilor vizibile

Zonele climatice din emisfera de nord: caracteristici și influențe geografice